Despre

Edificiul cunoscut sub denumirea de „Biserica cu Lună ” este unul dintre monumentele emblematice ale oraşului. Piatra de temelie a bisericii a fost depusă în anul 1784 de către episcopul Aradului, Petru Petrovici. Construcţia a fost finalizată în 1790 după planurile arhitectului Éder Jakab.

Arhitectura

Din punct de vedere stilistic, biserica aparţine barocului târziu provincial, a cărui exuberanţă decorativă este atenuată de elemente stilistice neo-clasice, aşa cum sunt, spre exemplu, desenele ce ritmează faţada, încununate cu capiteluri cu volute ionice, sau amplele arcaturi de tip „arc de triumf” prin care sunt puse în valoare ferestrele. Turnul de pe latura vestică ce surmontează un naos îngust etalează o succesiune stratificată de elemente stilistice târziu baroce şi neo-clasice, ca de exemplu cele două „panouri în oglindă” ce flanchează oculusul cu globul „Lunii”, panouri încheiate la extremităţi cu vase monumentale de inspiraţie „empire”. Acest registru baroc este surmontat de un discret fronton triunghiular neoclasicist, care susţine, la rândul lui, volumetria barocă a turnului. Aceasta este încununată de un coif metalic modelat în spirit eclectic, cu accente bizantine (cei patru Evanghelişti sun pictaţi după modelul icoanelor răsăritene).

Interiorul

In interior, planimetria bisericii-sală se adaptează specificului cultului ortodox prin marcarea unui pronaos îngust surmontat de un amplul cor. De asemenea, naosul este amplificat spre altar prin doua ample nişe cu treseu dreptunghiular care sugerează planimetria răsăriteană de de tip triconc. Spectaculoasă este decoraţia iconostasului, piesa de mobilier liturgic cea mai reprezentativă. Remarcabilă ca şi execuţie plastică este sculptura scaunului episcopal şi cea a amvonului. Decoraţia este concepută dupa modelele epocii, ce îmbinau elemente de stil rococo, empire, târziu baroce sau neoclasice într-o viziune de ansamblu grandioasă.

Sfinţirea catedralei a avut loc în anul 1832, după finalizarea decoraţiunilor interioare.

Mecanismul lui Georg Rueppe

Edificiul a fost cruţat de distrugerile marelui incendiu din anul 1836, astfel încât se păstrează şi astăzi în forma originală. Expresivitatea sa arhitectonică se datorează valoroasei şi interesantei îmbinări a artei bizantine cu cea a barocului târziu central-european. În urma înfiinţării episcopiei ortodoxe din Oradea în anul 1920, „Biserica cu Lună” a fost ridicată la rangul de catedrală. Menţionăm două din particularităţile ce îi conferă unicitate: portretul în medalion al lui Horea plasat în cheia arcului de boltă dintre naos şi absida altarului, imagine care încununează iconostasul, şi mecanismul confecţionat de către Georg Rueppe în 1793 şi plasat în turnul catedralei. Ingeniosul mecanism, prin globul său jumătate auriu – jumătate negru, indică fazele lunare.