Strada Episcop Roman Ciorogariu Oradea

La începutul secolului al XX-lea strada Roman Ciorogariu de astăzi, odinioară denumită și Úri utca, strada Domnilor [Herrengasse], cu ieșire pe strada Republicii (Fő utca), avea o lungime de 550 m, iar pe la mijloc era intersectată de pârâul Peța care apoi se vărsa în Criș.

Mare parte dintre proprietarii terenurilor intravilane și ai imobilelor de pe această stradă erau de viță nobilă, dar tot aici se aflau și clădirile instituțiilor importante, cum ar fi, la nr. 6, Consistoriului ortodox sau Consiliul eparhial și birorile administrației (1882), iar la nr. 18, Complexul ordinului Premonstratens: Arhigimnaziul Premontstratens și Academia de drept de la Oradea (1874), azi Colegiul Național „Mihai Eminescu”.

În anul 1911 tot pe această stradă a fost construită o clădire modernă: Palatul Poștei, cu centrala telefonică la etaj. Din anul 1909 la nr. 17 a funcționat Școala de pian fondată de pianista Stefania Szalay Fischer, având ca profesor pe Béla Bartók. Din anul 1925 școala se va muta pe str. Mihai Eminescu, la nr. 15.

Clădirile acestei artere principale din punct de vedere arhitectural au o înfățișare eclectică: găsim palate, instituții publice, case fără etaj și imobile de raport. Majoritatea clădirilor au fost construite în maniera geometrică a arhitecturii 1900. Unii dintre proiectanți sunt arhitecți consacrați, alții sunt maiștri constructori orădeni, dar sunt și meșteri anonimi.

La intrarea străzii dinspre strada Republicii, nr. 3, se află palatul reprezentativ al stilului secession, proprietatea arhitectului Kálmán Rimanóczy jun., azi Palatul Episcopiei Ortodoxe din Oradea.

Casa cu Lei

Vis à vis de Palatul Poștei, la nr. 15, se află un imobil de raport cu două etaje, fiind edificat în anul 1912. Arhitectul și constructorul clădirii sunt anonimi, nu se cunoaște nici comanditarul (în Ghidul orașului Oradea din 1914, la nr. 15 este notat numele Nagy Lajosné văduvă).

Arhitectura

Compoziţia faţadei se dezvoltă simetric faţă de un ax central, marcat de un fronton înalt şi de un bovindou care marchează intrarea principală şi cuprinde cele două etaje. Poarta de intrare de lemn cu două cante, are decorațiuni de fier forjat.

Traveile laterale sunt îmbogățite cu câte un balcon la fiecare nivel, mai puţin traveea din partea stângă a imobilului care din motive necunoscute lipseşte.

Toate ferestrele au ancadramente şi în general o decoraţie bogată care marchează registrele verticale cu pilaştri şi mici decoraţiuni ce acompaniază pilaştrii şi parapeţii ferestrelor. Compoziţia este încununată la partea superioară de o cornişă orizontală care leagă întreaga compoziţie şi dă naştere frontonului sinuos triunghiular care este marcat la cele două capete cu statui de lei, datorită acestor elemente putând-o numi și „Casa cu lei”.

Mijlocul triunghiului frontonului central este decorat cu o coroniță de flori. Sub acesta sunt montate două geamuri de mici dimensiuni. La baza frontonului, la nivelul statuii leilor, într-un cadru de forma unui pentagon neregulat, se află doi melci din stuc, iar bovindoul de la etajul doi se termină într-un arhitrav de formă pătrată flancată de patru stâlpi laterali și cu un basoreliev cu nimfe în partea de mijloc. Golurile tencuite sunt ornate cu pătrate decorate cu volute sau formă de melc, ornamnet care se repetă. Pilaștrii fațadei sunt ornați la nivelul etajului doi cu măslini, la etajul intâi și la nivelul parterului acești pilaștri decorativi sunt ornați cu elementele cornului abundenței. Elementele decorative: leul, melcul, cornul abundenței, măslinul fac trimitere la generozitate, perseverență, bunăstare, renaștere, chibzuință. Imobilul este costruit în jurul unei curți interioare de formă pătrată.