9 SECOLE DE POVESTE

Cetatea Oradea este una dintre puținele cetăți bastionare din România. Cetatea Oradea a fost și este emblema orașului Oradea și punctul central al evenimentelor culturale.

Cercetările arheologice au stabilit locaţia acestui prim centru urban sub amprenta actuală a cetăţii orădene.  Prima construcție a fost ridicată inițial, la sfârșitul secolului al XI-lea, pe o insulă situată între brațele Crișului Repede și Peța, o zonă mlăștinoasă și împădurită. Aici, în zona numită Grădina Cerbilor, Regele Ladislau al Ungariei obișnuia să vină la vânătoare, ridicând și prima construcție, o biserică cu hramul Sfintei Fecioare Maria.

În anul 1619, principele transilvănean Gabriel Bethlen începe construirea, în incinta cetății, unui palat unic, cu pereții paraleli cu zidurile exterioare ale cetății iar în cele cinci colțuri fiind construite câte un turn. Construcția a fost realizată pe baza proiectului arhitectului italian Giacoma Resti din Verona. După moartea lui Gabriel Bethlen, construcțiile au fost reluate de către Gheorghe Rákoczi I (1630-1648) iar mai apoi de către Gheorghe Rákoczi II (1648-1660). Palatul Princiar, unic în Transilvania, a fost finalizat în anul 1650 în stil renascentist târziu, fiind considerat cel mai frumos ansamblu de monumente din Principat.

Șanțul care înconjoară Cetatea amintește de rolul important de apărare cu care a fost înzestrată această construcție, greu de cucerit de-a lungul secolelor. Șanțul era umplut cu apă termală din Pârâul Peța, dar și cu apă rece din Crișul Repede, având adâncimi de 4 m și lățime de 50 de metri, care astfel a împiedicat înghețarea apei și cucerirea Cetății pe timp de iarnă.

Cetatea Oradea AZI

Cetatea din Oradea este în mod indiscutabil unul dintre cele mai însemnate monumente arhitectonice medievale târzii din Transilvania şi de pe teritoriul întregii ţări. Este locul în care istoria orașului Oradea se simte și se vede cel mai bine. Cetatea este deschisă din anul 2015 după un lung proces de restaurare al clădirilor, curții și a podului. Lucrările continuă cu amenajarea curții interioare și a zidurilor.

Muzeele, atelierele meșteșugărești, demonstrațiile medievale, evenimentele și restaurantele, te poartă în timpuri de mult apuse.

În prezent Cetatea Oradea reprezintă și punctul central al evenimentelor culturale orădene, de la festivaluri medievale până la seri de film, petrecute pe iarbă în  Parcul Cetății.

Muzeul Cetății Oradea – Complex Cultural

Palatul Princiar este cel ce ne introduce în istoria orașului Oradea prin cele 4 corpuri de clădire: A-B, C, D și E, o parte având azi funcțiunea de Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural.

Corpul A este cel mai vechi din actualul ansamblu arhitectonic, fiind realizat între anii 1620-1625, de către arhitectul italian Giacomo Resti, în stil Renascentist târziu. Acest corp a avut rol de reședință princiară, cetatea având rol de apărare al hotarului vestic al Principatului Transilvaniei.

Bolta primei săli este decorată cu embleme pictate, în ele apărând inscripții latine păstrate în segmente. În sala a doua, avem evidențiate picturi murale cu motive alegorice florale iar una dintre cele mai frumoase încăperi, este Sala cu Grifoni care înfățișează opt animale mitice și reale, care reprezintă virtuțile principilor (vitejie, forță, puritate, tenacitate, rezistență, agerime, promptitudine).

La subsol a fost amenajat un Lapidarium care adăpostește fragmente arhitectonice ale catedralei gotice, piese tombale, etc.

În prezent, Corpurile A și B adăpostesc în totalitate Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural unde au fost amenajate o serie de expoziții permanente: Istoria fotografiei orădene; „Biserici în palat – cercetări arheologice în Palatul Princiar”; Expoziţia Episcopiei Greco-Catolice de Oradea – File de istorie;  Expoziţia Bisericii Reformate Oradea; Expoziţia Episcopiei Romano-Catolice de Oradea și expoziții temporare.

Corpul C găzduiește Galeria de Artă a Orașului integrată, de asemenea, Muzeului.

O altă expoziție permanentă care se bucură de o mare popularitate este „Muzeul Pâinii”, amenajat în Corpul H unde a funcționat timp de peste 300 de ani o brutărie. Aceasta a fost construită în anul 1692 sub comandamentul generalului Corbeli. Au fost repuse circuitului turistic din șase cuptoare, trei, care pot fi admirate împreună cu alte obiecte care țin de „istoria pâinii”.

Tot în cadrul Muzeului funcționează la subsolul corpului K un spațiu unic în România: Memorialul „Rezistență și Represiune în Bihor”, care amintește de faptul că în Cetatea Oradea la finele celui de-al Doilea Război Mondial, Lagărul de internați nr. 1, unde au fost încarcerați etnicii germani, deportați în URSS și primii dușmani ai poporului.