Éva Heyman

,

˶Am împlinit 13 ani. M-am născut în ziua de vineri, 13.ˮ

Așa începe jurnalul Evei Heyman, născută pe 13 februarie 1931.

Azi, vocea Évei trebuie să fie auzită pentru ca ura și indiferența față de semeni să nu mai fie prezentă în societate.

Fetița de 13 ani a ținut timp de 6 luni un jurnal, în care povestește stările ei sufletești și dorința arzătoare de a trăi. Ea a fost martor la tot ceea ce s-a întâmplat începând cu interzicerea evreilor de a părăsi orașul, obligația de a purta pe haine semnul distinctiv al stelei galbene, înființarea ghetoului și deportările evreilor orădeni.

În numele tuturor copiilor care au pierit în lagărele naziste, Asociația Tikvah din Oradea, în 2015, a ridicat o statuie care o înfățișează pe Éva Heyman. Memorialul a fost realizat de artista britanică Flor Kent și este amplasat în Parcul Nicolae Bălcescu, locul din care au pornit „trenurile morții”.

Din octombrie 2018 statuia a fost donată Primăria Municipiului Oradea, de către Asociația Tikvah, fiind inclusă în inventarul domeniului public.

Azi prezentăm documente care arătă începând din 1941 Éva Heymann a fost înscrisă la Gimnaziul Comunității Israelite Congresionistă „Dr. Kecskeméthy Lipót” din Oradea și avea rezultate deosebite. Nota 1 echivalează cu un calificativ de ”foarte bine”.

Școala a funcționat din 1920, fiind școală gimnazială de băieți, din 1940 a devenit gimnaziu coeducativ evreiesc.

La Sinagoga din strada Primăriei nr. 25 ce prezintă Istoriei Evreilor din Oradea, în memoria Évei Heyman s-au expus obiecte care o caracterizează, lucruri care ne dezvăluie personalitatea copilei și diverse ediții ale jurnalului cunoscut sub titlul „Am trăit atât de puțin”.

Anuarul școlar din 1941/42 și 1942/43 mediile obținute la sfârșit de an: