Despre

Hotelul făcea parte dintr-un complex arhitectural ce oferea turiştilor de la începutul secolului al XX-lea tot confortul unui sejur memorabil: hotel, restaurant, cafenea, băi la vană şi băi de aburi.

În anul 1891 arhitectul orădean Kálmán Rimanóczy sen. a început pe malul Crişului construirea unui hotel modern, dotat cu baie de cadă şi de aburi. În iunie s-au ridicat zidurile primului etaj, iar în septembrie s-a terminat şi acoperişul. În următoarea fază s-au amenajat interioarele, asemănător exterioarelor, în maniera stilului eclectic.

Arhitectura și Arhitectul

Arhitectul acestui complex a fost Rimanóczy Kálmán senior. A trăit între anii 1840 și 1908, deci apogeul creaţiei sale a coincis cu ultimul sfert al secolului al XIX-lea, când stilul arhitectural de reprezentare, cu efecte vizuale ce nu puteau da greş, era stilul eclectic. Marele public s-a lăsat uşor cucerit de acest stil ce evoca timpuri trecute, deşi era deja depăşit de noile curente ale modernităţii. In largul său cadru stilistic făcea casă bună, nobleţea ritmurilor neoclasice, calme, limpezi, cu graţia putti-lor de inspirație renascentistă, întâlniri stilistice ce erau bine armonizate prin debordanța şi sprinţara decoraţie de inspiratie neo-rococo. Dar dincolo de diversitatea debordantă a motivelor plastice ce compun stilul eclectic, se observă cu uşurinţă grija arhitectului pentru păstrarea ritmului clasic şi al rigorii compoziţionale a faţadelor. Aceasta este cea mai evidentă la faţada dinspre râul Crişul Repede a primului corp de clădire ridicat între 1890 -1892.

Desfăşurat pe trei nivele, hotelul avea 30 de camere, restaurant şi cafenea.

Corpul de clădire dinspre râu avea o compoziţie unitară a faţadelor: ambele faţade, cea dinspre Criş şi cea cu deschidere spre Piaţa Ferdinand ce flanca terasa fostei cafenele „La Regele Ungariei”, au axul central marcat de un rezalit. El centrează şi unifică ritmul alert al plinurilor şi golurilor prin ample desene compozite. Marele relief are ca subiect un grup de doi „Putti” ce se hârjonesc în corola unei scoici uriaşe. Doi atlanti robuşti, de inspiraţie barocă, străjuiesc scena, întregul coronament fiind inspirat de modele renascentiste târzii cu inflexiuni barochizante, specifice unui arhitecturi care se dorea (precum a şi reuşit) emblematice pentru oraşul Oradea. Dar nu doar stucaturile creează efecte vizuale elegante. Meşteri pricepuţi oferă şi ei spectacolul vizual al unei feronerii de mare clasă. Balconul semicircular pare prora unei gondole ce pluteşte pe ape imaginare.

Băile de Abur și de Vană

Atracţia principală a acestui hotel erau băile de abur ce-i confereau unicitate, dar şi pespectiva plină de un farmec intimist spre malul apei. Cel găzduit aici se afla deopotrivă în miezul oraşului, dar avea şi liniştea de a contempla, umbrit de sălcii, frumuseţile oraşului.

Bazinul spaţios, care sugerează băile romane, era despărţit de celălalte bazine, acoperite cu acoperişuri în formă de scoică, cu un coridor, ce era înconjurat de arcade ogivale. În afară de bazine au fost construite duşuri şi o saună. Băile de cadă se aflau pe primul etaj, etajul al doilea fiind destinat camerelor de oaspeţi. Baia şi camerele au fost deschise publicului la data de 1 octombrie 1891. Pe faţada dinspre Piaţa Ferdinand, pe coama acoperişului iniţial se afla inscripţia RIMANÓCZY GŐZFÜRDŐ (Baia de aburi Rimanóczy).

În anul 1904 au construit o nouă casă de scări, holul dinspre Piaţa Ferdinand a vechii aripi a fost transformat în restaurant, băile de cadă au fost mutate la parter, locurile acestora fiind preluate de camere de oaspeţi comode. În faţa faţadei dinspre Criş, lângă baie, au amenajat şi o berărie.

Cafeneau Royal

A doua etapă constructivă a hotelului conceput de Rimanóczy Kálmán sen. a fost marcată de anul 1900, când este ridicat corpului de clădire nordic pe locul cafenelei „La regele Ungariei”. Clădirea avea aceeaşi funcţie ca şi antecesoarea ei sudică: hotel şi cafenea. Camerele ofereau o perspectivă unică, panoramică, asupra Pieţei Teatrului, iar cafeneaua „Royal” a devenit punctul de atracţie al loisirului orădean. Noua construcţie cu 25 de camere şi luxoasa Cafenea Royal de la parter au fost deschise la data de 15 octombrie 1900. În faţa cafenelei, ce amintea de cafeneaua New York din Budapesta, chiriaşul a amenajat şi o grădină de vară.

Decoraţia elegantă a interioarelor cafenelei Royal poate fi admirate și azi în Restaurantul Butoiul de Aur. În ornamentica bogată a încăperilor ce se deschid în anfiladă predomină elementele neobaroce. Camerele sunt despărţite de arcuri decorative, îmbogăţite în colţuri cu rocaille-uri perforate şi aurite. Laturile scurte ale celor două încăperi reprezentative sunt închise cu oglinzi tripartite. Ornamentica chenarelor de oglinzi, cu rocaille-uri, volute şi motive vegetale este de factură barocă, cele trei părţi fiind legate de busturi goale feminine. Tavanul este decorat cu stucaturi ce reprezintă frunze, vrejuri şi rocaille-uri aurite, şi trandafiri roşii şi galbene. Între reprezentările figurative ale tavanului apar putti săgetători, înaripaţi, în postura lui Amor şi putti reprezentaţi în deferitele ipostaze ale jocului de noroc. Astfel găsim putti jucând şah, cântând la liră, putti ameţiţi, rezemaţi de mese, iar între rocaille-urile din colţuri au fost plasate câteva elemente, cum ar fi paharul, sticla, dominoul, şahul, cărţile, vioara, cu trimitere la petreceri şi la diferite alte aspecte ale vieţii sociale. Încăperea pătrată, aflată între cele două săli reprezentative este acoperită cu un supraluminator elegant din metal. Structura se compune dintr-un grilaj pătrat, susţinut de două bare metalice dispuse transversal, decorat cu motive geometrice şi vegetale delicate, realizate din fier forjat.

Chiar dacă i s-a schimbat destinaţia, spectaculoasa sală a fostei cafenele „Royal” a rămas una dintre cele mai frumoase săli de reprezentare ale timpului datorită exuberanţei decorului.