Despre

Arhitectul Kálmán Rimanóczy junior, reprezentant al eclectismului orădean, a construit, între anii 1912 și 1914, Palatul Apollo pe principala arteră comercială a orașului, la intersecția a două străzi: strada Republicii (Fő utca) nr.10, colț cu strada Mihai Eminescu (Szaniszló utca). Zona este marcată de trei clădiri de mari dimensiuni, ridicate în perioada 1900-1914 în stilul secession: Palatul Stern, Palatul Moskovits Miksa și Palatul Apollo.

În secolul al XIX-lea exista, pe amplasamentul actualului Palat Apollo, un han cu numele Apollo. În anul 1910, Consiliul Orășenesc a dorit să valorifice terenul și a hotărât ca pe acel amplasament să fie ridicat un nou imobil. Acesta a fost singurul imobil de raport ridicat la inițiativă publică, toate celelalte imobile de raport construite la începutul secolului al XX-lea fiind proprietăți private.

În primăvara anului 1911 Kálmán Rimanóczy junior a prezentat proiectul, iar serviciul tehnic și comisiile au propus municipalității să facă o licitație pentru ridicarea clădirii. În martie 1912 s-a ținut licitația, iar Kálmán Rimanóczy junior a și câștigat-o, având cea mai bună ofertă. Din păcate, el a decedat în 12 iulie 1912. Văduva arhitectului a cerut Consiliului Municipal să-l însărcineze pe inginerul-arhitect Tivadar Krausze cu coordonarea lucrărilor la noua clădire, deoarece acesta a fost colaboratorul arhitectului defunct. În septembrie 1913 presa orădeană scria că lucrările se vor finaliza în primăvara anului 1914, dar imobilul a fost finalizat mai târziu, în același an.

Pentru a realiza venituri, municipalitatea a oferit spre închiriere spațiile din imobil. În anul 1914, chiria cafenelei a fost stabilită în suma de 20.000 de coroane. În condițiile izbucnirii războiului a fost dificil de găsit chiriași pentru toate spațiile, pentru cafeneaua de la parter, pentru trei dintre apartamentele de lux și atelierele de la etajul al treilea. În 14 mai 1914 a apărut o știre care susținea că la Palatul Apollo toate apartamentele au fost vândute. Totuși, pe parcursul lunii septembrie și după mai multe licitații, cafeneaua și-a găsit chiriașul: orădeanul Ernő Bürger s-a prezentat cu o ofertă favorabilă, luând spațiul în chirie pentru 12 ani.

Arhitectura

Decorațiunile faţadelor  prezintă o îmbinare de stiluri între elementele Empire berlinez cu elementele decorative ale anilor 1900.

Faţada principală, spre strada Republicii, este bogat decorată şi puternic ritmată prin retrageri succesive, prin bovindouri puţin reliefate, prin logii şi balcoane.

În partea centrală se află un rezalit de mari dimensiuni, ritmat pe verticală prin lesene ornate în partea superioară cu panglici, ghirlande, scuturi, elemente vegetale. Partea superioară a lesenelor susţine patru statui  alegorice, reprezentând valorile spirituale ale orașului. Patru muze:

Muzica – ținând o liră;

Literatura – având în mână o carte;

Arhitectura – cu un capitel de pilastru alături;

Pictura – ținând o paletă în mână.

Cafeneaua Orașului

Ernő Bürger a depus o cerere pentru schimbarea numelui cafenelei în “Cafeneaua Orașului”.

Având experiență în domeniul alimentației publice, pe parcursul amenajării localului a introdus elemente noi, de ultimă oră, cum ar fi un sistem de ventilație și de eliminare a prafului. La parter au fost amenajate loje pentru 32 de familii, iar etajul a fost ocupat de un balcon decorat cu gust. În aripa dinspre strada Mihai Eminescu a fost plasată sala de biliard. Scaunele au fost comandate direct de la frații Thonet.

Deschiderea festivă a Cafenelei Orașului a avut loc la data de 5 decembrie 1914, pentru protipendada cartierului Olosig. Muzica a fost furnizată de trupa lui Gyuszi Hamza. În ciuda crizei financiare și a stării de război, cafeneaua a rămas un punct de întâlnire pentru medici, comercianți, mici industriași și tineretul din oraș. În anii comunismului, spațiul vechii cafenele a fost transformat în magazin universal de stat. În anii ’80, o nouă reorganizare l-a transformat în magazin alimentar. După anul 1990 a mai suferit și alte schimbări, însă astăzi, în locul „Cafenelei Orașului” funcționează un club cu jocuri de noroc.

Bibliografie

PAȘCA Mircea, Palatul Apollo 
BORCEA, Liviu, Memoria Caselor, vol. I, Oradea, Ed. Arca, 2003
HÂRCĂ, Rodica, Oradea decoraţii Art Nouveau, Oradea, Ed. Muzeului Ţării Crişurilor, 2007
PÉTER I. Zoltán, Főur fizetek! Kávéházi élet Nagyváradon a Monarchia idején, Budapest, Kossuth Kiadó, 2014