În acest an, sărbătorile pascale iudaice încep din seara zilei de 14 aprilie (Joi) până în seara zilei de 23 aprilie (Sâmbătă). Pesah începe să fie sărbătorit în ziua a 14-a a lunii de primăvară din Nisan.

Aceasta este prima lună a anului biblic din calendarul ebraic, care corespunde aproximativ lunilor martie-aprilie din calendarul gregorian. Sărbătoarea durează 7 zile. Paștele este o sărbătoare de primăvară, de renaștere și libertate. Una dintre interpretările cuvântului „pesah” este „a sari peste” – adică a trece de la sclavie la libertate. Evenimentele sărbătorii datează de la tradiția șederii de 400 de ani a evreilor în sclavia egipteană și sfârșitul acesteia datorită celui mai mare profet al poporului evreu Moise. Aceste evenimente sunt descrise în cartea principală a iudaismului, Tora, iar partea dedicată sfârșitului sclaviei egiptene se numește Cartea Exodului.

Cartea Exodului spune că evreii, sub conducerea lui Moise, care a fost condus de Domnul, au decis să arunce Egiptul, unde au fost sclavii faraonilor timp de câteva secole. Cu toate acestea, faraonul care a condus la acea vreme a refuzat să-și elibereze sclavii, pentru care Domnul le-a trimis egiptenilor „10 plăgi” – nenorociri teribile, fiecare dintre ele fiind mai cumplită decât cea anterioară. După cea mai cumplită execuție – uciderea tuturor întâi-născuților egipteni – Faraonul s-a predat și a acceptat să-i elibereze pe evrei. S-au adunat atât de repede încât, în loc de pâine, au luat cu ei căzi de aluat care nici măcar nu au început să fermenteze. Cu toate acestea, curând faraonul s-a răzgândit și, după ce a adunat o armată uriașă, s-a repezit în căutarea fugarilor. Dar Domnul i-a salvat pe evrei: apele Mării Roșii s-au despărțit, evreii au reușit să treacă, iar apoi valurile s-au închis din nou, absorbind armata faraonului.

Pentru această sărbătoare, evreii sacrifică un miel, perfect sănătos, între orele 15.00 si 17.00. Este fript în întregime și se consuma cu pâine nedospită și cu verdețuri amare. Sângele mielului simbolizează eliberarea de păcate, iar verdețurile amare – viața petrecută de israeliti in timpul robiei egiptene. Pentru aceasta sarbatoare, evreii au mijlocul prins cu o centură, încalțaminte în picioare și un toiag in mână. (Exod 12, 11).
Tot de sărbătoarea Paștelui ține și consumarea azimei (paine nedospita cu aluat sau drojdie). Aceasta este consumată timp de sapte zile. Azima este simbolul robiei, semnul umilinței pe care au îndurat-o ca robi ai egiptenilor. Daca cineva nu putea participa la sacrificarea mielului pascal, era obligat sa indeplinească același ritual o lună mai târziu, la aceeași dată. Cel care refuza sa țină acestă sărbatoare era exclus din comunitate prin lapidare (Numerii 9, 13).
Cina de Paste consta în miel fript, ierburi amare si patru pahare de vin. Masa era stransa inaintea celui de-al doilea pahar de vin. Urma un dialog intre tata si fiu despre eliberarea evreilor din robie. Apoi erau aduse vasele cu mâncare și se cânta o parte din Hallel după care se bea al doilea pahar de vin. După stângerea pâinii, era baut al treilea pahar de vin. Se termina de cântat ultima parte din Hallel și se bea cel de-al patrulea pahar de vin.

Vă așteptăm cu drag, pentru a descoperi istoria comunității evreiești, cât și obiecte specifice cultului mozaic în Sinagoga Aachavas Rein – Istoria Evreilor din Oradea, de pe strada Primăriei nr 25, de marți – duminică între orele 10.00 -18.00