Comunitatea evreilor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Începând cu anul emancipării evreilor, anul 1867, se poate observa o schimbare în mentalitatea celor stabiliți în cartierul Subcetate; ei vor fi atinși de această „febra creatoare” a orașului, vor căuta noi oportuniăți pentru antreprizele lor, vor direcționa investițiile către celelalte cartiere ale orașului, cu precădere către Orașul Nou, unde vor deschide prăvălii sau vor construi case de locuit. La sfârșitul secolului al XIX-lea, majoritatea magazinelor elegante au fost deschise pe arterele importante ale orașului, iar în zona centrală au fost ridicate spectaculoasele palate de raport.

În această perioadă, în fruntea comunității evreiești ortodoxe se afla Izidor Ullmann, o personalitate cunoscută și în afara comunității evreiești ortodoxe, fiind președintele acesteia. Era un om înstărit și influent (supranumit „craiul evreu”). El era de părere că în situația dată, sediile noilor instituții evreiești ortodoxe trebuie construite în Orașul Nou. Locul cel mai potrivit pentru acest proiect se afla pe partea dreaptă a Pieței Mari (Piața 1. Decembrie, Nagypiactér) colț cu strada Mihai Viteazul (Zárda utca), aflată în proprietatea familiei contelui Rhédey Lajos. În urma negocierilor purtate de Izidor Ullmann, terenul a fost cedat cu titlu gratuit comunității evreiești ortodoxe de la Oradea.

Pe acest teren, într-un interval de timp scurt, se va ridica cartierul instituțiilor de cult ale comunității evreilor ortodocse. În acest perimetru se vor construi: Sinagoga Mare Ortodoxă (1890), clădirea sediului administrativ; tot aici s-a mutat biroul Chevra Kadișei (Confreriei Sacre), a fost construit abatorul cușer de păsări, baia rituală (mikve), au fost ridicate locuințele funcționarilor comunității, Școala elementară evreiască pentru băieți (în 1891), apoi Școala elementară pentru fete (1897).

Treptat, în jurul acestui cartier, s-a format un cartier locuit de evrei, cu străzile Mihai Viteazul (Zárda utca), Sucevei (Vámház utca), Cuza Vodă (Szacsvay utca), Mihail Kogălniceanu (Várady Zsigmond), Cezar Bolliac (Moskovits utca).

Sinagoga Mare Ortodoxă

În strada Mihai Viteazul la nr. 4 a fost construită Sinagoga Mare Ortodoxă
(1890). Demararea construcțiilor se leagă de numele lui Izidor Ullmann, care a condus comunitatea ortodoxă în perioada 1881-1898. În acest interval de timp conducătorul spiritul al comunității a fost prim rabinul Mose Hersch Fuchs, Mór Fuchs (1882-1911).

Inginerului constructor Nándor Bach

Sinagoga Ortodoxă a fost construită după planurile inginerului constructor Nándor Bach, originar din Vác – Ungaria, cu studiile absolvite la Universitatea tehnică de la Budapesta, unde a obținut diploma în domeniul ingineriei mecanice și în cea de construcții. Între anii 1872 și 1899 va lucra ca profesor de desen la Școala reală de la Oradea, în anul 1895 sub numele lui va apărea istoria acestei instituții. În timpul șederii lui la Oradea a intrat în rândul membrilor Lojei Masonice „St. Ladislau”. A fost cunoscut ca pictor și grafician, desenele lui cu interioarele lăcașurilor de cult fiind remercate și astăzi.

De la începutul secolului al XX-lea se va stabili la Mezőberény (județul Békés,Ungaria) devine inginerul constructor al orașului, funcție pe care o îndeplinește până la moarte, anul 1905.

În anul 1890, pe baza desenelor tehnice prezentate de el se va construi Sinagoga Mare Ortodoxă pe str. Mihai Viteazul nr. 4, peste un an planurile lui au fost acceptate și la Satu Mare, unde se va realiza o sinagogă geamănă pe Dealul Cetății între 1891/1892.

Sinagoga Mare Ortodoxă de la Oradea a fost construită de maistrul constructor, întreprinzătorul orădean Knapp Ferenc.

Sinagoga Mare este considerată una dintre cele mai decorate sinagogi din fosta
monarhie austro-ungară.

Arhitectura

Sinagoga, realizată în stil eclectic, se încadrează în tipologia sinagogilor răspândite la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu spațiu longitudinal de structură tip hală și cu galeria femeilor dezvoltată pe trei laturi. Clădirea este orientată est-vest cu fațada principală, cea vestică spre stradă.

Fațada principală compusă pe trei axe, pe lângă suprafețele placate cu cărămidă aparentă este caracterizată de marea diversitate a elementelor arhitectonice, ca pilaștrii puternici cu cinci laturi, de înălțime variabilă, încheindu-se deasupra cornișei cu urne decorative, respectiv brâurile și golurile terminate semicircular, cu chenare decorative de tencuială și flancate de pilaștrii cu capiteluri stilizate.

Interiorul

Naosul cuprinde 600 de locuri pentru bărbați, iar la etaj cele 450 de locuri pentru femei sunt mascate de un grilaj de lemn. În centru, bima (podiumul de pe care se citește Tora) este înălțat cu circa 50 cm. Interiorul se accesează prin holul utilizat ca sală de rugăciune.
Opus intrării principale, pe peretele estic, se află compoziţia tripartită cu nişa Torei, decorată cu coloane şi semicoloane, uşa chivotului fiind acoperită de o draperie din catifea amplă brodată cu fire aurii.

Dintre decoraţiile interiorului trebuie remarcat pictura decorativă cu motive geometrice stilizate a pereţilor şi bolţilor cu tonuri de albastru și galben-auriu creând o atmosferă orientală. Importanţă deosebită în decoraţia interioară o au vitraliile compuse din elemente geometrice colorate în alb-mat, albastru şi portocaliu, aplicate în golurile de diverse forme.
Corpurile de iluminat (vorbim de candelabre, corpuri de iluminat parietale și de tip lampadar) împreună cu stâlpii metalici cu capitluri stilizate și elementele decorative în jurul chivotului dau o notă aparte interiorului.

În axa mediană, flancată de pilaştrii de forma unor turnuri, se găseşte intrarea principală cuprinsă între două ferestre cu închidere semicirculară. Deasupra intrării principale este amplasată o fereastră tripartită amplă, divizată de colonete ce susţin arce de potcoavă, cuprinse sub un arc semicircular cu câmpul străpuns de goluri circulare. În axele laterale ale faţadei principale se află intrările secundare mai modeste, care asigură accesul la tribuna rezervată femeilor. Deasupra intrărilor secundare sunt ferestre cu închidere semicirculară.

Vârful frontoanelor este decorat cu diferite ornamente stilizate: cu steaua lui David, palmete stilizate, iar peste frontonul central se află o placă de piatră inscripţionată cu primele rânduri ale Decalogului.

Deasupra portalului principal se vede o placă inscripţionată cu un citat din Tora, placa comemorativă din stânga portalului este dedicată victimelor holocaustului.

În curtea sinagogii pe partea dreaptă, în fața intrării laterale sunt montați patru stâlpi de piatră, cu vârf decorat, destinați construirii unui cort ritual de nuntă.

Sinagoga Mare Ortodoxă a fost reabilitată și restaurată. Proiectul de restaurare a Sinagogii Ortodoxe din Oradea a început în anul 2009, iar festivitățile de reinagurare au avut loc la data de 4 septembrie 2018. Sinagoga intră în circuitul religios.

Sinagoga Sas Chevra

În curte s-a mai construit o casă de rugăciuni mult mai modestă în anul 1908, după proiectul lui Lajos Incze.

Sas Chevra (1908) a fost lăcașul de rugăciune al elitei evreimii ortodoxe de la Oradea, este folosită în prezent pentru desfășurarea minianului (minian – o numărare de „zece”, cvorum de rugăciune la slujbe religioase zilnice) și a altor servicii religioase. Pictura parietală este de inspirație orientală. Proiectul de
reabilitare a fost realizat de către arhitectul Cristian Pușcaș.

În luna mai a anului 1944, în timpul administrației maghiare, ghetoul mare din Oradea a fost organizat în jurul Sinagogii Ortodoxe, cuprinzând 36 de străzi. Singura intrare în ghetou a fost amplasată pe str. Mihai Viteazul, colț str. Traian Moșoiu, lângă Sinagoga Mare Ortodoxă.

Decenii mai târziu, tot în curtea sinagogii, pe partea stângă a fost ridicat din marmură neagră Monumentul Holocaustului din Oradea, monumentul comemorativ al membrilor comunităţii evreieşti ortodoxe căzute victime ale lagărelor naziste.

Bibliografie

• Bihor- Biharmegye. Oradea-Nagyvárad kultúrtörténete és öregdiákjainak emlékkönyve, szerk. Fehér Dezső, Nagyvárad, Sonnenfeld Nyomda, 1935-1937
• A Tegnap városa. A nagyváradi zsidóság emlékkönyve, szerk Schön Dezső, Tel-Aviv, 1981
• Istoria orașului Oradea, coord. Liviu Borcea, Oradea, Editura COGITO, 1995
• Löwy Dániel: Az úri város zsidó lakosai. A nagyváradi zsidóság története. Magyar Unitárius Egyházkerület, 2015
• Pașca, Mircea: Dezvoltarea urbanistică a orașului Oradea la începutul secolului al XX- lea, Oradea, Editura Primus, 2015
• Monumente – Sinagoga ortodoxă, Oradea – Transindex

Imagini: Larisa Birta