Stilul „Art Nouveau” (Secession; Noul stil),  care înfloreşte în ultimii ani ai secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea este un curent inovator, revoluţionar, care s-a împotrivit în toate chipurile istorizării: acesta este numit „Secession”, expresie franceză ce înseamnă sciziune, ruptură, despărţire. Dinspre Viena, mișcarea secesionistă s-a răspândit în acele vremuri și în alte provincii ale Imperiului Austro-Ungar, în Europa Centrală și de Est.   În Germania era numit „Jugendstil” (stilul tânăr), la italieni, „stile liberty”, la francezi artă nouă, „Art Nouveau”, la spanioli „Arte Jovun”, stilul floral, etc.

Art Nouveau întoarce spatele trecutului istoric, se desprinde de el şi creează forme ce reproduc fidel avântul traiului modern. Şi a luat drept bază pentru aceste forme ce curg liber motivele stilizate ale lumii vegetale. Este un curent dezvoltat în arta decorativă şi arta plastică aferentă și  găsește un repertoriu larg de manifestare în arhitectură.

Acest stil nou a evitat liniile drepte fracţionate de unghiuri şi s-a lepădat de rigurozitatea formelor geometrice, aducând în prim plan formele ce curg liber, creând impresia creşterii naturale.

Art Nouveau nu face decât să redeseneze motivele artistice. Formele convenţionale folosite anterior sunt reinventate, trandafiraşii barocului devin roze cu tulpini lungi, frunzele capătă nervuri, apar crinii, irişii şi alte flori, fibrele vegetale sunt redate cu mai mare acurateţe, surprinse în dezvoltare, pe faţade apar buchete cu tije arcuite, pe cale de a îmboboci şi înflori.

Oradea, un oraș Art Nouveau

Oradea s-a aliniat acestui fenomen artistic european prin programele de arhitectură ce se insinuează  pe un număr semnificativ de clădiri ca adevărate manifeste ale modernismului.Vorbim despre o artă a cotidianului care s-a manifestat în rezonanță cu stilismul contemporan budapestan, într-o oarecare măsură cu Secessionul vienez, și care definește structurile de tip 1900. Majoritatea edificiilor construite în perioada 1890-1914 sunt purtătoarele acestui curent rafinat, care într-un interval de timp foarte scurt a schimbat aspectul arhitectural orădean.

Organizate în edificii cu funcții și mărimi diferite, de la ambițioasele „case de raport”, hoteluri, cafenele, teatru, școli, bănci, case de comerț,  și industrie, până la clădiri industriale și depozite, precum și arhitectura militară marchează indubitabil până azi, contextul arhitectural orădean prin modalități de exprimare artistică specifică Secessionu-lui din Transilvania cu tendințele fecunde ale Art Nouveau-ului european. Arhitecții orădeni de formație secesionistă au realizat un repertoriu original, parcurgând influențele multor familii din Europa, fuzionând  cu repertoriul ornamental românesc sau maghiar. Sunt construcții mari, cu multe etaje, din schelet de beton armat, cu bow windo-uri decroșate pe mai multe nivele, cu console și coronament îmbinând forme și structuri foarte variate.

Trăsătura comună a clădirilor este decorația, o decorație florală ce acoperă dezinvolt suprafețele prin desfășurări de verjuri cu muguri gata să erupă, flori sau frunze, frize cu Arborele vieții, frunze de viță-de-vie, cârcei și struguri, motive vegetale, motive zoomorfe stilizate, cu inimi, rozete, contururi de ou,  simboluri organizate în rețele decorative originale și de mare forță de iradiere a artei 1900.