Posts
Vă invităm într-o nouă serie de povești și imagini Oradea Heritage, ”Detalii ascunse pe palate”.
Azi vom porni în călătoria cunoașterii arhitecturii orădene cu Palatul Moskovits Miksa, reprezentativ pentru stilul secession münchenez, Lilienstil. Un palat unde decoraţia este deosebit de bogată şi constă în motive vegetale, animaliere, mascaroane realizate în stuc. Predomină elementele vegetale, flori cu tulpinile lungi, curbilinii, pe care le regăsim la toate elementele decorate.
Majoritatea ornamentelor se concentrează la etajul al doilea. Sub și deasupra ferestrelor sunt amplasate cartuşe ornamentale (delimitate de flori cu tulpina ondulată), care înglobează peisaje cu dealuri, munţi, soare, copaci, abia perceptibile. Artistul a dat curs tendinței de revenire la natură, valorifică un filon narativ cu trimiteri alegorice, ecou în actualitate al originarei „grădinii trădate”.
Într-un alt cartus ornamental se poate distinge silueta fabricii de spirt a familiei Moskovits, cu simbolul corpului solar.
Corpul rotunjit (turnul) de pe colţul clădirii şi traveele celor două faţade alăturate colţului formează o compoziţie unitară spectaculoasă.
Colţul se constituie într-un volum cilindric decroşat faţă de linia faţadei (creând impresia de turn), încununat cu o turelă şi coiful înalt.
Acest volum cilindric are la etajul al doilea o nişă care sparge linia cornişei printr-o arcadă semicirculară. Coiful din tablă, care încununează turnul, este ornat cu nervuri curbilinii şi flori, are în vârf un fleuron ascuţit.
La etajul al doilea, între ferestrele din traveele centrale sunt amplasate elemente decorative cu un pelican care își hrănește puii şi frunze de trestie. Pelicanul este unul dintre cele mai vechi simboluri ale umanității, simbolul devotamentului și al reînvierii, dar este și un simbol masonic (sacrificiul și mila).
Aticul ambelor faţade este puternic marcat de un element înalt situat deasupra celor trei travee centrale, având „forma de rinichi”, decorat cu mascaroane.
Figuri feminine ce par niște nimfe în strîngerea vegetației abundente cu elemente florale. Floarea soarelui este predominantă, această floare care se rotește după idolul ei, soarele, simbolizând adorare. Floarea soarelui aduce noroc și fericire îndelungată.
Un alt element simbolic deasupra geamului din mijloc este floarea de lotus, considerată a reprezenta spiritul pur, renasterea, frumusețea, transcendența și învierea. (imagine cover).
Localizare: Piața Unirii Oradea
Data: 15-16 iunie 2019
Oradea celebrează anual patrimoniul Art Nouveau printr-un eveniment inedit organizat de Primăria Municipiului Oradea, în cadrul proiectului “Protejarea și promovarea sustenabilă a moștenirii Art Nouveau în Regiunea Dunării – acronim Art Nouveau”, finanțat prin Programul de Cooperare Transnațională Dunărea.
Proiectul a fost inițiat de către Municipiul Oradea fiind dezvoltat în cadrul unui parteneriat format din 10 organizații din 7 țări europene și constă dintr-o gamă variată de activități specifice care converg obiectivului exprimat .
În cadrul proiectului, partenerii vor organiza o serie de evenimente menite să celebreze Ziua Mondială Art Nouveau, o inițiativă la nivel european menită să promoveze valorile, importanța și frumusețea creațiilor realizate în stil Art Nouveau.
În conformitate cu abordarea de la nivelul parteneriatului, Primăria Municipiului Oradea s-a aliniat temei europene a anului 2019, ”Staircases” (scări interioare), dar adaptată specificului local. Conceptul derivă din trăsăturile specifice curentului Art Nouveau, care se remarcă prin prelucrarea unor teme inspirate de mediul natural, în special de floră și faună. ”Forme și simboluri ornamentale Art Nouveau în Oradea. Balustrade, uși și ferestre” reprezintă tema aleasă pentru programul ce se va desfășura în Oradea, în perioada 15-16 iunie 2019.
În cadrul evenimentului vizitatorii se vor putea bucura de tururi ghidate gratuite si de un spectacol de lumini, sunet și acrobații pe clădiri ce vor anima programul evenimentului din acest an.
Vezi programul aici!
Strada Republicii (Principală), partea I.
Ea este și azi o arteră principală a orașului, între Gara centrală și centrul orașului. La începutul secolului XX, pe lângă case, artera găzduia două spitale şi mai multe clădiri ale companiei feroviare de stat.
Strada Republici a avut mai multe denumiri:
– Nagy utca (Strada Mare) în anul 1727
– Fő utca (Strada Principală) în anul 1890
– Rakoczi út în anul 1900
– str.Regele Ferdinand în anul 1920
– din 1945 până azi, str. Republicii.
Majoritatea palatelor de tip secession au fost construite pe această arteră care începe din zona Gării centrale până la Piața Ferdinand, fosta Piața Bémer.
Clădirea Gării centrale datează din anul 1857, este construită în stil romantic. Aceasta va fi reconstruită între anii 1900-1902 în stil eclectic de către constructorii Kálmán Rimanóczy senior și Vilmos Rendes.
Prima clădire importantă spre centru, pe partea stângă a străzii la nr. 87, este fosta clădire a Hotelului Wöber (azi imobil de locuințe). Comanditarul a fost János Wöber. Hotelul a fost construit după planul arhitectului Novotny în anul 1872, atunci a fost considerată o construcție modernă, cu un restaurant la parter și cu 22 camere la etaj. Hotelul a găzduit de mai multe ori pe poetul Endre Ady, clădirea fiind în apropierea casei unde a locuit musa poetului, doamna Diósi, Adél Brüll (Léda).
În 1892 în restaurantul de la parterul hotelui se servea berea produsă de Ignác Löwy. Fabrica de bere se afla pe malul stâng al pârâului Peța, în Seleuș. Din anul 1896 această fabrică va produce două sortimente de bere: berea Szent Laszló (Sfântul Ladislau) și Marcziusi (Bere de Martie).
După 1900 fabrica de bere se numea Hungaria, iar în 1922 devine societate pe acțiuni: Fabrica de Bere Dreher-Haggenmacher S.A.
Palatul Darvassy (1911)
A fost construit în stil secession după planurile arhitectului Lőbl Ferenc. Clădirea a fost comandată de Societatea Imobiliară pe Acţiuni a oraşului şi a fost executată de firma antreprenorială a lui György Tarr. În anul 1912 este cumpărat de către Lajos Darvassy, consilier orăsenesc, notar șef la Tabla regală, membru în mai multe consilii importante.
Palatele Gerliczy (1907) la nr. 50 și 73, două clădiri aproape identice pe partea stângă și dreaptă a străzii Principale.
Comanditarul imobilelor a fost doamna baronului Gerliczy Felix, născută Kornis Lujza Annamária (1831-1812). Baronul Gerliczy Felix (1829-1895), a fost șambelan la camera imperială și subprefectul comitatului Bihor (1860-1861).
Soția sa baroneasa Gerlicyz, prototipul femeii milostive, a fost cunoscută după faptele sale caritabile. Din 1849 a fost președinta Asociației Femeilor din Comitatul Bihor, fondatoarea Orfelinatului de fete „Erzsébet” (Elisabeta), în timpul holerei în 1873 a dat mână de ajutor oamenilor nevoiaș din periferia orașului. Iar în anul 1905 a înființat Adăpostul „Luiza” pentru femeile inapte de muncă, rămase fără adăpăst și sprijin material.
Edificarea palatelor Gerliczy s-a făcut după dorinţa baronesei Gerliczy. Ele au fost proiectate de către Ferenc Sztarill, ambele imobile fiind terminate în 1907.
Incluse în curentul secessionului şi având un aspect sobru, nota lor discordantă este asemănarea, aproape identice, interpretându-le ca pe o poartă de trecere a străzii Principale.
Casa Stern la nr. 57-59, casă fără etaj cu grădină. În această casă a trăit musa poetului Ady Endre, doamna Ödön Diósi născută Adél Brüll (Léda), poetul fiind oaspetele casei de mai multe ori. Comanditarul imobilului a fost Márton Stern, proprietar de pământ din județul Bihor, comerciant de confecții, ginerele comerciantului Rothberger de la Viena, fratele doamnei Cecilia Brüll. În anul 1902, pune imobilul la dispoziția sorei sale, fiind văduvă, și fiicelor acesteia Adél, Berta și Margit.
Lazaretum, Spitalului Comitatului Bihor, Spitalul Județean.
Era a doua instituție de sănătate publică din acea vreme, după Spitalul Mizericordienilor. Spitalul a fost construit din donații. Prima donație a fost depusă de către primarul Subcetății de atunci Ferenc Szabó în anul 1803, 500 Fl.
Clădirea spitalului a fost ridicată în anul 1806 în stil romantic, cu o capacitate inițială de 12 paturi,mărită în același an la 24. Între anii 1853-1860 spitalul a fost lărgit. Lângă poarta principală era inscripția: Saluti et Solutio aegrorum Provincia Bihor, MDCCCVI, 1806.
În 1873 spitalul a fost mărit cu un pavilion cu etaj în direcția str. Spitalului, parterul era destinat oamenilor cu boli mintali, etajul pentru femei cu boli venerice.
Clădirea a fost lărgită succesiv. De la sfârșitul secolului al XIX-lea instituția a primit titlul de spital comitatens, fiind sprijinit de această instituție administrativă. La începutul secolului al XX-lea spitalul se întindea pe o
suprafață de 2 ha, având 250 de paturi.