Un eveniment național ținut pe 9 octombrie în România, dedicat comemorării victimelor Holocaustului și, în special, rolului României în acest episod al istoriei. În această zi, diverse ceremonii au loc în toată țara, pentru a comemora evreii și romii care au murit în Holocaust.
Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în 2004.
Această zi neagră din istorie trebuie comemorată și la Oradea, un oraș care la vremea respectivă avea o comunitate însemnată de evrei. Fără aceștia cu siguranță că fața orașului nostru ar fi fost diferită. Evreii erau o comunitate de oameni educați, cu funcții și ocupații importante în oraș și care aveau o situație financiară foarte bună.
Anul 1939 se remarcă prin începutul celui de-al II -lea Război Mondial, moment în care soarta evreilor din Europa va fi schimbată radical. Victoria militară a Germaniei a pus-o în poziția în care să poată instaura Noua Ordine, un plan pentru a abuza și elimina populații așa zis indezirabile, în special evreii și romi.
În septembrie 1941 a fost introdusă o reglementare care obliga toți evreii cu vârste de peste șase ani să poarte o insignă galbenă vizibilă pe partea stângă a pieptului. Acest stigmat public a sporit probabilitățile ca evreii să devină victime ale atacului.
Ghetoizarea evreilor a început la 3 mai 1944. Totul s-a întâmplat într-o perioadă de timp extrem de scurtă, astfel că oamenii au fost nevoiți să își strângă bunurile în grabă înainte să fie duși în zone stabilite din Oradea.
Ghetoul principal, pentru cei cu reședința în Oradea, avea în componența sa aproximativ 19.000 de persoane și era situat în apropierea marii sinagogi ortodoxe și a Pieței Mari din vecinătate, celălalt includea aproape 8000 de evrei din comunitățile rurale. Acestea formau al doilea cel mai mare ghetou din Ungaria după cel din Budapesta.
La data de 25 mai 1944 evreii ghetoului din Oradea încep să fie evacuați. La această dată, numărul evreilor din ghetou era de 19.021. Aceștia părăseau ghetoul pe Strada Vămii – (actuala Str. Sucevei) și intrau în Parcul Rhedey (actualul Parc Bălcescu), punctul de plecare. Între 25 mai și 3 iunie 1944, au fost ridicați în mod planificat, zilnic câte 2.500-3.000 de evrei. Probabil că destinația adevărată o aflau pe drum.
După o călătorie de 4 zile erau predați germanilor din Kosice, și duși mai departe în lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau. Ajunși aici, doar aproximativ 10% din cei sosiți sunt selecționați – temporar – pentru muncă, restul sunt imediat gazați și arși. Evreii din Oradea au fost nimiciți spre sfârșitul perioadei de funcționare a Auschwitz-ului.
După război s-au întors în Oradea aproximativ 2.000 de supraviețuitori ai lagărelor și ai detașamentelor de muncă, trimise încă în anii anteriori în Ucraina. În prezent, comunitatea evreiască orădeană este foarte mică.
În anul 2015 este dezvelit Memorialul Eva Heyman, 1931 Oradea – 1944 Auschwitz, în amintirea copiilor evrei deportați din Oradea la Auschwitz în Parcul Nicolae Bălcescu.
Comemorarea Zilei Holocaustului reprezintă modul prin care noi ne putem exprima a compasiunea și respectului, dar mai ales responsabilitatea civică prin care astfel de orori cu caracter antisemit, rasial, discriminatoriu să nu mai aibă loc.