Articole

Un eveniment național ținut pe 9 octombrie în România, dedicat comemorării victimelor Holocaustului și, în special, rolului României în acest episod al istoriei. În această zi, diverse ceremonii au loc în toată țara, pentru a comemora evreii și romii care au murit în Holocaust.

Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în 2004.

Această zi neagră din istorie trebuie comemorată și la Oradea, un oraș care la vremea respectivă avea o comunitate însemnată de evrei. Fără aceștia cu siguranță că fața orașului nostru ar fi fost diferită. Evreii erau o comunitate de oameni educați, cu funcții și ocupații importante în oraș și care aveau o situație financiară foarte bună.

Anul 1939 se remarcă prin începutul celui de-al II -lea Război Mondial, moment în care soarta evreilor din Europa va fi schimbată radical. Victoria militară a Germaniei a pus-o în poziția în care să poată instaura Noua Ordine, un plan pentru a abuza și elimina populații așa zis indezirabile, în special evreii și romi.

În septembrie 1941 a fost introdusă o reglementare care obliga toți evreii cu vârste de peste șase ani să poarte o insignă galbenă vizibilă pe partea stângă a pieptului. Acest stigmat public a sporit probabilitățile ca evreii să devină victime ale atacului.

Ghetoizarea evreilor a început la 3 mai 1944. Totul s-a întâmplat într-o perioadă de timp extrem de scurtă, astfel că oamenii au fost nevoiți să își strângă bunurile în grabă înainte să fie duși în zone stabilite din Oradea.

Ghetoul principal, pentru cei cu reședința în Oradea, avea în componența sa aproximativ 19.000 de persoane și era situat în apropierea marii sinagogi ortodoxe și a Pieței Mari din vecinătate, celălalt includea aproape 8000 de evrei din comunitățile rurale. Acestea formau al doilea cel mai mare ghetou din Ungaria după cel din Budapesta.

La data de 25 mai 1944 evreii ghetoului din Oradea încep să fie evacuați. La această dată, numărul evreilor din ghetou era de 19.021. Aceștia părăseau ghetoul pe Strada Vămii – (actuala Str. Sucevei) și intrau în Parcul Rhedey (actualul Parc Bălcescu), punctul de plecare. Între 25 mai și 3 iunie 1944, au fost ridicați în mod planificat, zilnic câte 2.500-3.000 de evrei. Probabil că destinația adevărată o aflau pe drum.

După o călătorie de 4 zile erau predați germanilor din Kosice, și duși mai departe în lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau. Ajunși aici, doar aproximativ 10% din cei sosiți sunt selecționați – temporar – pentru muncă, restul sunt imediat gazați și arși. Evreii din Oradea au fost nimiciți spre sfârșitul perioadei de funcționare a Auschwitz-ului.

După război s-au întors în Oradea aproximativ 2.000 de supraviețuitori ai lagărelor și ai detașamentelor de muncă, trimise încă în anii anteriori în Ucraina. În prezent, comunitatea evreiască orădeană este foarte mică.

În anul 2015 este dezvelit Memorialul Eva Heyman, 1931 Oradea – 1944 Auschwitz, în amintirea copiilor evrei deportați din Oradea la Auschwitz în Parcul Nicolae Bălcescu.

Comemorarea Zilei Holocaustului reprezintă modul prin care noi ne putem exprima a compasiunea și respectului, dar mai ales responsabilitatea civică prin care astfel de orori cu caracter antisemit, rasial, discriminatoriu să nu mai aibă loc.

”Erau tineri și priveau cu speranţă şi încredere spre viitor. Anii de copilărie, adolescența și-au petrecut în orașul lor natal îndrăgit, Wrocław, care pe atunci adăpostea cea de-a treia mare comunitate evreiască din Germania.” 14 povești cutremurătoare relatate într-un documentar de 108 minute, regizat de Karin Kaper și Dirk Szuszies –  „Suntem evrei din Wrocław”

Vă invităm să vizionați filmul documentar „Suntem evrei din Wrocław” și să vă întâlniți cu regizorii lui, Karin Kaper și Dirk Szuszies.
Sâmbătă, 29 septembrie 2018, ora 20.30.
Subtitrat în limba engleză.
Intrarea este liberă.

Eveniment organizat de regizorii (Karin Kaper și Dirk Szuszies), respectiv de Colectivul de Limbă şi Literatură Germană (Departamentul de Limbă și Literatură) al Universității Creștine Partium, în parteneriat cu Comunitatea Evreilor din Oradea și Primăria Municipiului Oradea prin Fundația de Protejare a Monumentelor Istorice din județul Bihor (Oradea Heritage).

Sinagoga Sion este primul lăcaș de cult construit în Oradea în stilul eclectic. Înainte de aceasta, comunitatea evreilor din Oradea a mai construit două sinagogi în Velența. Prima datează din 1803, iar a doua din 1851, și au fost situate pe locul actualei aripi noi a Maternității.
În 1870, comunitatea evreilor din Oradea s-a scindat în două: comunitatea ortodoxă și cea congresistă, denumită mai târziu neologă.

În 9 aprilie 1877 a fost pusă piatra de temelie, iar în 24 septembrie 1878 a fost inaugurată. Proiectul a fost elaborat de Busch Dávid, arhitect şef al oraşului Oradea şi membru al comunităţii evreieşti. Construcţia impozantei clădiri cu 1000 de locuri a fost încredinţată lui Rimanóczy Kálmán senior, nume consacrat al arhitecturii orădene, maestru al stilului eclectic.

Cel mai spectaculos efect a fost creat pe faţada sudică, reprezentativă prin vizibilitatea ei stradală, unde un rezalit central ritmat de patru pilaştri creează un efect plastic monumental al faţadei. Ea este decorată cu cinci ferestre foarte ample, toate încheiate în partea superioară printr-o dantelărie de rozase decorative din lemn cu motive orientalizante cu traseu octogonal. Aceste motive de inspiraţie orientală sunt preponderente atât la exterior, cât şi la interior.

La exterior, volumul compact de plan central evocă într-o viziune esenţializată arhitectura Domului Stâncii de pe Muntele Templului, cel ce adăposteşte, în credinţa ebraică, piatra de întemeiere a lumii. Piatra sacră marchează locul unde s-a săvârşit, prin actul de credinţă a lui Abraham, legământul cu Dumnezeu şi locul unde a fost asezat Chivotul Legii în Templul din Ierusalim.

Sinagoga Neologa Sion este orientată spre Ierusalim, deci pe axa est-vest. Volumul cubic este surmontat de o amplă cupolă cu profil orientalizant, cu un traseu bulbar discret, ce pare că pluteşte deasupra acoperişului.  Efectul de plutire este datorat tamburului ritmat de şaisprezece ferestre ample ce au aspectul unor arcade încheiate cu arcuri semicirculare (în plin cintru).

In partea superioară a nişei dulapului Torei este amplasată o orgă. In timpul restaurării sinagogii a fost găsită o sticlă închisă ermetic ce conţinea un mesaj scris în 1878, din care spicuim:

…“între aceste ziduri să se ţină slujbe demne de religiozitatea pură şi de progres, din amvon să se ţină predici despre religia şi morala purificată de zgura sofismelor…”

Sinagoga neologă din Oradea poate fi pusă în relaţie cu Sinagoga din Nürnberg, ridicată în 1874 pe malul râului Pegnitz şi demolată în 1938, dar conceptul ei este mai modern datorită designului esenţializat.

In interior, decoraţia pictată este în întregime inspirată din stilul maur. Ea a fost executata de pictorul Horovitz Mor din Kosice. Ornamentele sunt strict geometrice, ele au ca motiv central Steaua lui David sau rozeta cu opt colţuri, precum şi infinite motive modulare repetitive. Acestea sunt pictate în armonii cromatice ce creează ritmuri vizuale rafinate. Dantelaria decorativă diminuează masivitatea zidurilor portante. Stâlpii de fontă ce despart navele ritmează şi ei spaţiul, conducând privirea spre nişa cu dulapul destinat păstrării sulurilor Torei.  Un grilaj de fier marca zona sacră.

Reabilitarea sinagogii s-a realizat în cadrul proiectului transfrontalier realizat de municipalitatea orădeană, promovarea turismului religios, care prevede valorificarea patrimoniului comunităţilor evreieşti din Oradea-Debrecen.  Obiectivele specifice au fost reabilitarea și reconversia funcţională a Sinagogii Neologe, introducerea ei în circuitul turistic național și internațional.

Sinagoga Neologa Sion

Articole de portofoliu