TEATRUL DE STAT ORADEA
Una dintre cele mai frumoase construcţii de acest gen din Europa.
Punct de referinţă al vieţii culturale orădene.
Impozantul edificiu al Teatrului de Stat, numit în epocă Teatrul Orăşenesc, a marcat centrul de greutate al configuraţiei arhitecturale a Oradiei sfârşitului de secol XIX.
La începutul secolului al XIX-lea, încep lucrările de reorganizare a pieței centrale din Olosig (azi, Piața Ferdinand). S-au demolat casele mici și sărăcăcioase, cu această ocazie fiind largită și strada principală pe această porțiune, de la 9,9 la 16 metri. Multă vreme conducerea orașului nu s-a putut decide nici în privința amplasării Teatrului. Ultima variantă alea de Consiliul Local, în septembrie 1893, a fost Piața Mare ( azi, Parcul 1 Decembrie). În februarie 1894, o comisie de la Teatru a lansat o licitație publică pentru proiectarea clădirii. S-au prezentat doar două proiecte, dar nici una dintre ele nu a corespuns. În martie 1895, proiectarea teatrului a fost încredințată renumitei firme vieneze „Fellner & Helmer”. După care polemica în ceea ce privește amplasarea Teatrului s-a încins din nou. După propunerile venite din partea arhitecților orașului, inginerul șef al orașului a decis să se consulte cu firma vieneză, locația aleasă a fost Piața Bémer (Piața Ferdinand).
Văzând că problemele de ordin financiar ar putea bloca proiectul, arhitectul Kálmán Rimanóczy jr. s-a angajat să ridice lângă clădirea teatrului, din materialul de construcţie recuperat din demolări şi o altă clădire – Bazarul de astăzi – pentru a realiza venituri suplimentare pentru oraş, din închirierea ei.
Prima lovitură de târnăcop la fundația teatrului orădean a fost consemnată la 11 iulie 1899, iar inaugurarea lăcașului de cultură s-a făcut la 15 octombrie 1900. Lucrările de execuţie au fost conduse de echipa formată de arhitecţii Rimanóczy Kálmán Jr., Rendes Vilmos şi Guttmann József, lucrările au fost supervizate de David Busch, arhitectul-şef al urbei, iar dirigenţia a fost asigurată de inginerul Krubicza József. Majoritatea sculpturilor au fost realizate de Ferenc Peller, decoraţiile cu foiţă de aur de Vilmos Eichorn, stucaturile de Vilmos Linhard, lucrările de tapiţerie de József Kuncz şi asociaţii, tâmplăriile de Károly Reiner, iar mobilierul de Vilmos Herczegh.
Punct de referinţă al vieţii culturale orădene, măreţul edificiu a marcat nota de vârf a eclectismului cu dominantă clasică din arhitectura oraşului.
Compoziţia volumetrică are ca şi semn stilistic reprezentativ un amplu portic definit de şase coloane monumentale de expresie neoclasică. Eleganţa lor a fost amplificată de capiteluri cu volute ionice. Antablamentul este articulat sub forma unui fronton triunghiular ce evocă templul grec clasic, lăcaş al muzei muzicii, Thalia. Frontonul, ritmat de denticuli şi flancat de două acrotere şi de două perechi de putti, conferă ansamblului acea notă de nobleţe cerută de o arhitectură de reprezentare, o arhitectură-simbol a unui centru urbanistic.
Dar edificiul a fost înnobilat şi printr-o generoasă decoraţie sculpturală datorată artistului orădean Peller Ferenc. Frontonul a fost decorat cu o compoziţie alegorică ce a fost reconstituită cu fidelitate după modelul original odată cu începerea lucrărilor de restaurare a întregului edificiu, lucrări aflate în curs de desfăşurare.
Figura principală a Hunniei este flancată de statuile simbolizând muzica, cântecul, comedia şi tragedia. În faţa coloanelor dubli laterale au fost aşezate două statui alegorice, ce reprezintă Drama și Comedia, realizate de ateliarul budapestan Mayer.
Păşind dincolo de elegantul portic neo-clasic, suntem întâmpinaţi în foaier de o exuberantă decoraţie în stil neo-rococo. Ghirlande, volute, arabescuri, amoraşi, scoici, perle şi raze celeste – toată această recuzită decorativă reconstituie o ambianţă de basm, deci o perfectă anticameră ce pregăteşte cu fast, dar şi cu graţie, intrarea în lumea feerică a teatrului. Două scări arcuite simetric oferă spectacolul vizual al balustradelor în stil neobaroc încununate de grupuri statuare aurite. Subiectul lor îl constituie săgalnici amoraşi, descinşi pentru onoratul public direct din Parnas.
Sala de spectacole, al cărei hemiciclu cuprinde trei nivele, cu fotoliile cu tapiţeria roşu-bordo şi cu o debordantă decoraţie aurită concepută în acelaşi spirit gracil neo-rococo, este ea însăşi un spectacol vizual în sine. În ciuda faptului că stilul neo-rococo era deja inactual în raport cu modernitatea Artei 1900, clădirea Teatrului din Oradea rămâne o construcţie splendidă, a cărei eleganţă şi funcţionalitate o plasează în rândul celor mai frumoase construcţii de acest gen din Europa. Sala este dispusă pe 3 nivele, oferind inițial până la 1.000 de locuri, din care 578 pe scaune.
Lumina spaţiilor interioare a fost asigurată încă de la începuturi de curentul electric, care încă nu fusese introdus în întregul oraş, majoritatea spaţiilor publice fiind luminate cu gaz.
Pereţii saloanelor erau acoperiţi parţial cu tapeturi de diferite nuanţe, dominând culoarea verde, în timp ce tapetul mobilierului de şezut era din brocart bordo. Patru panouri de gobelin reproduceau pânzele lui Boucher, aflate la Muzeul Luvru.
1902- Irina Vlădaia, primadonă a Operei regale din București și Gheorghe Savu, valoros interpret al pieselor lui Shakespeare.
5 martie 1903- a fost prezentată, în traducere, trilogia scrisă de Iosif Vulcan, Ștefan Vodă cel Tânăr.
25-26 noiembrie 1913- două zile a trupei lui V. Antonescu din București. Cele două zile au însemnat o sărbătoare la care au venit grupuri de săteni din cele mai îndepărtate zolțuri ale Bihorului.
Aprilie 1917 – în plin război, Teatrul era considerat ca fiind unul dintre cele mai prospere, locul 4 după Bratislava, Szeged și Timișoara.
4 iunie 1921 și 21 noiembrie 1923 aici a concertat marele George Enescu.
Surse:
Liviu Borcea – Memoria Caselor, editura Arca, 2003;
Petre I. Zoltan – Trei secole de arhitectură Orădeană, editura Muzeul Țării Crișurilor Oradea, 2003.
www.enciplopediavirtuala.ro
Vizitează cu programare
Adresa: Piața Ferdinand, 4-6
Email: teatrulreginamariaor@gmail.com
Telefon: +40 359 411 534 / 359 411 535
Hotelul și Băile Rimanoczy
Casa Poynar